Politics

Omenirea secolului al XXI-lea și guvernul mondial Ștefan Mâșu – Andreea Gălățanu

,,Lucrarea reprezinta mai mult decat autorul insusi isi doreste, si anume, un manifest, o pledoarie pentru cunoastere, stiinta, constiinta si constientizare.

Ea este un apel la responsabilitate si un excelent instrument cu valoare enciclopedica pe care liderii politici ar trebui sa-l foloseasca pentru a-si fundamenta deciziile. In egala masura, lucrarea constituie, in sine, o lectie pentru toti decidentii politici care isi constientizeaza rolul si statutul de manageri.‘‘

Aceasta deoarece, in paginile sale, Stefan Masu promoveaza o abordare complexa, profesionista si bine fundamentata a actului de guvernare – Adrian Nastase

Ștefan Mâșu, nascut in 1945, economist, Doctor in stiinte (1975). Doctor Honoris Causa (2006), Inalt demnitar in masoneria romana si internationala, publica mai multe carti in domeniul francmasoneriei si ezoterismului, printre care: Rozacrucienii sunt printre noi (2007), Adevaratii templieri (2008), Francmasoneria dezvaluita (2009), Revelatiile ucenicului mason (2009), De la ucenic la calfa in Francmasonerie (2010), Maestrul mason si arta regala (2010), precum si in domeniul relatiilor economice si financiar-bancare (coautor), Criza, Anticriza si Noua Ordine Mondiala (2009).

,,O carte pe cât de documentată, susţinută de o bibliografie cu autoritate, pe atât de accesibilă, fascinează şi implică cititorul în construcţia unei posibile panorame a secolului XXI, în care vor fi redefinite relaţiile între om şi natură, în care omenirea, mai numeroasă cu 3 miliarde de locuitori, va trebui să descopere cum se trăieşte fără petrol. Un secol cu crize şi războaie şi un peisaj planetar cu actori importanţi, ale căror traiectorii se vor intersecta – state, organizaţii internaţionale şi regionale, organizaţii neguvernamentale, corporaţii internaţionale, structuri organizate ale crimei internaţionale; o lume nouă şi deosebită, pentru gospodărirea căreia autorul face apel la omai bună guvernanţă globală, cu schiţa posibilă a unui guvernmondial şi cu instaurarea obligatorie a unei alte responsabilităţi planetare, cu o geopolitică în care alături de interes şi putere să încolţească morala şi conştiinţa unei noi civilizaţii.”

Albert Einstein, scrisoare deschisa catre Adunarea Generala a ONU, 1947:

“ Pentru a atinge scopul final – care este o singura lume, nu doua lumi ostile – un astfel de Guvern Mondial. Partial nu trebuie niciodata sa actioneze ca o alianta împotriva restului lumii. Singurul pas adevarat catre un guvern mondial, este Guvernul Mondial însusi. “

 Henry Kissinger1974:

Depopularea trebuie sa fie cea mai mare prioritate a politicii externe pentru lumea a treia 

David Rockefeller, august 1973, New York Times:

“ Experimentul social din China lui Mao este unul din cele mai importante si de succes din istorie “

David Rockefeller la Consiliul de Afaceri al Natiunilor Unite, 14 Sept. 1994:

,, Dar aceasta fereastra de ocazii, în care putem construi o ordine mondiala interdependenta, nu va fi deschisa pentru mult timp. Deja sunt forte puternice care lucreaza si ameninta sa distruga toate sperantele si eforturile noastre de a ridica o structura rezistenta de interdependenta globala. “

Guvernul Mondial este o noțiunea de autoritate politică comună unică pentru toată umanitatea. Concepția modernă își are rădăcinile în istoria europeană, în special în filozofia Greciei antice, în formarea politică a Imperiul Roman și în lupta ulterioară dintre autoritățile seculare, reprezentate de Sfântul Imperiu Roman și autoritatea ecleziastică, reprezentată de Papă.O lucrare seminală pe această temă a fost scrisă de Dante Alighieri, intitulată (în limba latină).De Monarchia, care în limba română se traduce literal ca Monarhiei. Opera lui Dante a fost publicată în 1329, dar data când autorul a terminat lucrarea este contestată.

In cartea Omenirea secolului XXI-lea si guvernul mondial se deschide lumea în care trebuie să trăim într-o spiritualitate convergentă, în care binele va învinge răul.

”Cartea reprezintă complexitatea și analiza crizelor în viziunea unui specialist cu viziuni planetare. Orice problemă globală a omenirii este tratată amănunțit” a spus Ștefan Mâșu. Cartea este un apel la responsabilitate și un instrument cu o valoare enciclopedică pe care liderii politici ar trebui să-l folosească pentru a-și fundamenta deciziile.
Fragment: ”Prin știință vom ajunge mai repede la Dumnezeu, ne vom cunoaște pe noi înșine, cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm, vom cunoaște rostul celorlalți și al celorlalte pe pământ.”

  O carte pe cât de documentată, susţinută de o bibliografie cu autoritate, pe atât de accesibilă, fascinează şi implică cititorul în construcţia unei posibile panorame a secolului XXI, în care vor fi redefinite relaţiile între om şi natură, în care omenirea, mai numeroasă cu 3 miliarde de locuitori, va trebui să descopere cum se trăieşte fără petrol. Un secol cu crize şi războaie şi un peisaj planetar cu actori importanţi, ale căror traiectorii se vor intersecta – state, organizaţii internaţionale şi regionale, organizaţii neguvernamentale, corporaţii internaţionale, structuri organizate ale crimei internaţionale; o lume nouă şi deosebită, pentru gospodărirea căreia autorul face apel la omai bună guvernanţă globală, cu schiţa posibilă a unui guvernmondial şi cu instaurarea obligatorie a unei alte responsabilităţi planetare, cu o geopolitică în care alături de interes şi putere să încolţească morala şi conştiinţa unei noi civilizaţii.

Cartea de față pune accestul pe dezvoltarea durabilă, comunicarea, compromis constructiv pentru umanitate.Omenirea trebuie să fie conștintă de puterea naturala a Pământului, de puterea deciziilor pe care omenirea le ia și care pregătesc pe mai departe mediul în care viitoarele generații se vor naște și se vor dezvolta la randul lor.Omul de azi este creatorul omului de maine.Omul de maine va trebui să fie capabil să continue ceea ce începem noi astazi și cum o poate face decât într-o lume cu posibilități.iTrebuie să fim conștienți de întreg procesul de gândire și de acțiune pentru ca să nu ajunge să plantăm flori în deșret.Indiferent de problemele secolului XXI, omenirea trebuie să le înțeleagă, privind din toate perspectivele posibile și să caute adanc în sufșetul ei, cea mai bună soluție pentru a transforma dezavantajul în avantaj.Toate crizele în care a fost adus Pământul sutn datorate câtorva minți întunecate de lacomie dar avantajul este că în momentele de rastriște se nasc și geniile și marile descoperiri.Din acest punct de vedere putem privi și avantajul și dezavantajul situației.Omul trebuie să fie conștient de puterea conștiinței lui și a gandurilor și să le folosească în interesul colectiv, nu propriu.Viitorul se naște acum, în fiecare secundă în care tărim, gandim, acționăm.Populația trebuie să fie la unson cu Natură și să îi redea respectul de care se bucura altadată.Cine suntem noi ca să distrugem Pământul?Avem vreo certitudine că este al nostru, personal?Atât timp cât  nu avem certitudinea acesta,  planeta pe care traim trebuie impartășită nu împărțită între noi, respectată și iubită.Doar împreună oamenii pot salva planeta, în caz contrar tot împreună vor pieri cu toții.

 

  Andreea Gălățanu

Standard
Politics

Lebăda Neagră Nassim Nicholas Taleb – Iulia Voinea

 Nu se pot face prognoze economice nici măcar aproximativ. Cele mai de impact evenimente sunt cele foarte puțin probabile, pentru care nimeni nu se pregătește. Nu poți deveni milionar având un serviciu cu câștig “sigur”. Recompensa celor care previn evenimentele catastrofice este mult mai mică decât a celor care repară consecințele. Recompensa celor care mizează pe evenimente improbabile care se întâmplă poate fi foarte mare.
            “Lebăda neagră” este o carte care vorbește despre evenimentele rare (foarte improbabile) și care au un impact major (negativ sau pozitiv). Sunt analizate eșecurile antologice ale predicțiilor și erorile de judecată pe care le facem deseori. Autorul critică  aplicarea statisticii clasice unei anumite categorii de evenimente, precum predicția economică.
            El sustine umilința realistă a celui care știe că nu poate cunoaște anumite lucruri despre viitor față de orgoliul nerealist al celui care își închipuie că poate să prevadă viitorul. Dincolo de păreri filosofice, autorul propune și metode practice pentru a te proteja în fața impredictibilului sau a te folosi de el.
            Per ansamblu este o carte agreabilă, documentată, fiind și pigmentată cu episoade autobiografice. Statistica și problema predicției economice sunt un laitmotiv, dar cartea nu necesită cunoștințe speciale în domeniu.
            “Lebăda neagră” este o metaforă pentru evenimente greu de prevăzut și cu impact major. Metafora este inspirată din descoperirea primei lebede negre după ce secole de-a rândul, europenii au crezut că nu există decât lebede albe. Lebedele negre sunt crizele financiare și războaiele apărute “din senin”, descoperirea unei tehnologii care schimbă o întreagă industrie, o carte sau un film al unui debutant care are un succes enorm la public.

Idei interesante din carte:

Cel care ar fi împiedicat 9/11 de la World Trade Center
            Daca cineva ar fi implementat un sistem de securitate la ușa piloților astfel încât să fi făcut imposibil atentatul terorist de la WTC, nu am fi aflat niciodată cât de utilă a fost fapta lui, poate chiar ar fi fost urât pentru că a complicat procedurile.

Erori în aprecierea riscului și cauzalității
            Din cauza ne-apariției riscului evitat, atitudinea preventivă nu este recompensată social. Asta ne face oarecum predispuși să minimalizăm anumite riscuri probabile care nu s-au materializat încă și să le supraestimăm pe cele de care auzim că s-au materializat recent.
            În același fel, faptul că cei care nu supraviețuiesc riscului nu apucă să povestească, face ca un risc foarte mare și grav să pară mai improbabil decât un risc din care sunt șanse de supraviețuire. Putem afla povestea celor puțini care s-au rugat și au scăpat naufragiului dar nu aflăm și povestea celor care s-au rugat dar nu au supraviețuit.

Despre prognoze
            Prognozele economice sunt imposibil de calculat pentru că nu se pot prevedea evenimentele rare, neașteptate, care au un impact major asupra economiei și societății. Nu putem prevedea o noua descoperire științifică care schimbă complet și neașteptat piața pentru anumite bunuri.
            Ne amăgim retroactiv că am fi putut prevede o anumită criză majoră dacă am fi fost atenți, dar de fapt selectăm doar informațiile care ne convin, nu și cele care ar fi indicat un alt deznodământ. A reconstitui cauzele unei întâmplări este similar cu a reconstitui forma inițială a unui cub de gheață din pata de apă pe care a lăsat-o după topire. La fel ca în modelele meteorologice, o foarte mică schimbare în starea inițială poate duce la un cu totul alt rezultat și nu putem cunoaște toate aceste “bătăi de aripă fluture” care pot influența evoluția viitoare a sistemului.
            Inducția ne păcălește adeseori. Un curcan care primește hrană în fiecare zi timp de 1000 zile devine din ce în ce mai convins că în ziua 1001 va primi iar hrană. Dar ziua 1001 se intamplă să fie “Ziua recunoștinței” și curcanul va fi gătit – așa se întâmplă și cu bulele care duc la crize financiare când prețurile par să crească la infinit. 
             Este recomandabil să fim tot timpul conștienți că evenimente care par improbabile se pot întâmpla. Daca sunt negative putem încerca să le minimizăm efectele. Dacă sunt pozitive putem profita de pe urma lor.

 Mărimi gausiene și mărimi fractale 
            Realitatea nu se supune întotdeauna clopotului lui Gauss. Sunt distribuite după clopotul lui Gaus mărimi care sunt limitate natural, precum înălțimea și greutatea (un om prea înalt/greu nu s-ar putea susține sub influența gravitației).
            Totuși alte mărimi precum bogăția, numărul de exemplare vândute dintr-o carte sunt mărimi mai degrabă de tip fractal, probabilitatea să apară o valoare foarte departe de medie nu scade atât de brusc precum în cazul mărimilor gausiene. Un individ adăugat la un grup va modifica foarte puțin media de înălțime și greutate (mărimi gausiene), dar poate modifica foarte mult media averii (mărime fractală).
            În multe cazuri câștigul este pur și simplu o problemă de noroc. Câteodată “câștigătorul ia totul” doar pentru că a fost la locul potrivit în momentul potrivit (deși nu a putut să prevadă asta). Mărimile fractale au proprietăți auto-corelative și nu tind către medie. Cu cât ești mai bogat, cu atât este mai probabil să ajungi și mai bogat. Cu cât o firmă are o parte mai mare din piață, cu atât crește șansa să câștige și mai mult din piață. Cu cât ești mai cunoscut, cu atât mai probabil este să devii și mai cunoscut.

Un serviciu sigur sau o investiție riscantă ?
            Un serviciu cu venit sigur nu te poate face milionar. Pe de altă parte ceea ce te poate face milionar este în același timp foarte riscant. În cazul în care totuși evenimentul rar pe care ai mizat se întâmplă, el poate multiplica investiția inițială de foarte multe ori. Problema este că există o șansă mare ca acel eveniment pe care ai mizat să nu se întâmple pentru tine, deci să pierzi tot.
            Autorul propune evitarea riscului mediu, pe motiv că nimeni nu poate estima “cât de mediu este un risc”. Pentru investițiile economice el propune alternativ o combinație între o investiție mare într-un domeniu cât mai sigur (exemplu 85% în titluri de stat) și o investiție mică în domenii speculative cu risc mare și câștig foarte mare (exemplu 15% în investiții care pot avea câștig de 10 ori investiția sau să pierzi tot). În cel mai rău caz rămâi cu 85%, nu este mare tragedie. În cazul fericit câștigi 150% (10 * 15%). 
            Autorul mai recomandă expunerea voluntară la posibile “lebede negre pozitive”. Dacă  nu faci nimic ieșit din comun, este improbabil să obții niște rezultate ieșite din comun. Dacă însă cunoști oameni diverși sau faci cercetări în domenii inedite, crește șansa să fii afectat pozitiv de un eveniment neașteptat (o oportunitate de afacere, o descoperire foarte valoroasă).
            In legătură cu “lebedele negre negative” autorul ne recomandă să le transformăm în “lebede gri”. Atâta timp cât ești conștient că anumite riscuri foarte mici s-ar putea materializa (chiar fără a le cunoaște în detaliu), poți să iei măsuri de a te proteja sau a minimiza pierderile. Ignoranța “curcanului” este cea mai periculoasă, “Ziua recunoștinței” poate să vină oricând.

Psihologia câștigului și a pierderii
            Se pare că nu avem ca oameni posibilitatea de a fi fericiți prea mult timp dintr-un caștig foarte mare. Sunt antologice cazurile de câștigători la loto care se sinucid sau ajung în mizerie.
            Omul percepe mult mai bine mai multe caștiguri mici eșalonate pe o perioadă lungă de timp decât un câștig foarte mare cumulat într-o zi. La celălalt pol, o durere foarte mare este mai ușor de trecut decât o viață plină de mici suferințe.
             Se pare că psihicul nu știe matematică, nu poate trăi prea mult din trecut sau cu speranța recompensei viitoare. Luând în considerare această parte a naturii umane, autorul ne recomandă să nu mizăm totul pe o singură lebădă neagră pozitivă ți foarte mare, ci pe mai multe mai mici, astfel încât să putem avea suficient de des mici surprize plăcute.

 

Iulia Voinea

Standard
Politics

Legile morale și politice Pitagora – Andreea Gălățanu

Pitagora (n. circa 580 î.Hr. – d. circa. 495 î.Hr) nu a fost doar un mare filosof, matematician și om politic, ci și creatorul unei paradigme social-politice extrem de avansate, chiar și pentru vremurile noastre.Pitagora era convins că societatea omenească poate fi condusă, dar și instruită, dupa legitățile Armoniei Universale, Moralei, Eticii și Esteticii, iar adevărații conducatori trebuiau să fie membrii unei elite îndelung instruite și cu un înalt spirit civic și politic. Retras în Crotona (oraș în sudul Italiei) către anul 530, înființează aici o puternică școală filosofică, în fapt o societate secretă.

Preselecția pentru intrarea în această elită secretă era extrem de riguroasă, astfel că un individ care intra în atenția lui Pitagora pentru calități deosebite care-l făceau diferențiabil față de ceilalți membri, era observat timp de trei ani, apoi era ridicat la rang de politician, echivalent cu un novice în societățile inițiatice actuale. Abia după ce trecea de primele două nivele putea să-l vadă pe Maestrul Pitagora la față. Instruirea era extrem de riguroasă, astfel că nimeni nu era sigur că, după opt ani de muncă asiduă, va face saltul spre al doilea rang. După asasinarea lui Pitagora, din acel moment, adepții intră in semi-clandestinitate. Organizația renaște după aproape 400 de ani, având o imensă influență asupra unor curente filosofice importante și chiar asupra sectei esenienilor, despre care se spunea, în șoaptă, ca l-ar fi instruit pe Iisus în perioada în care a dispărut din viața publică, înainte de răstignire.

 Celebrele texte pitagoriciene „Versurile de aur ale lui Pitagora” și „Legile morale și politice ale lui Pitagora”, existente și în traduceri românești, aparțin unei epoci ulterioare de acum 2500 de ani, după care încă se ghidează sistemul politic contemporan.

            Cartea de față ,, Legile morale și politic” a lui Pitagora este o cunună de aur pentru cei care o înteleg și stiu să o poarte.Arta rațiunii și compasiunii nu se poate stăpâni decât prin sacrificiu.Filosifia vieții unui vizionar, filosof, este una destul de simplă: învață să taci atunci când vorbești și vorbește prin tacere.Armura de seama a filosofului fiind prietenia iar liniștea acestuia este întruchiparea femeii cu roadele sale.

            Pitagora scrie în cele 23 de capitole 3506 idei, devenite legi supreme pentru cei ce le înțeleg și vor sa le urmeze în viață și în politică.Interesant este cum sunt abordate toate cele 3506 maxime ale sale.Universul eticii, artei, rațiunii face din acesta scriere un manunchi de întelepciune.Ceea ce sugerează el este faptul că orice ai face trebuie să îl faci ca și cum lucrul acela l-ai face pentru tine, însăși arta de a conduce să o faci ca și cum te-ai conduce pe tine însuți.Filosoful are puterea de a face din stanci oameni și din suflete de piatra, miere fară a trada pentru vreun preț anume.Un filosof va ști întotdeauna să respecte mâna care l-a hranit, apa care i-a potolit setea și prietenul care l-a mangaiat.Buna cuviință și modestia sunt veșmintele cele mai de seama pentru a fi aproape de zei, acestea pazind sufletul de petele vinului.Abordarea morții este una nu foarte tragica ci din contra, vazută ca o trecere, o evoluție a sufletului.

            Trebuie să știi cum să le vorbești oamenilor și cum sa taci in fața mulțimii doar privind-o, nefiind ecoul nimanui, niciodată.Doar când ești liber cu adevarat poți să te arați așa cum ești cu adevarat, iar libertatea absolută vine odată cu moartea.Acțiunile pe care le facem trebuie să fie cernute de cunoștințe iar cunoștințele de experiență.

            Pitagora trasează foarte clar liniile între popor și om, între barbat și femeie, între rațiune și spiritualitate, între arta și iubire.

            Ideea principală este aceea că mama tuturor este Natura.Este supremă, infinită și de nedeslușit nici de cele mai stralucite minți.In același fel un filisof trebuie să își orânduoască viața.

,,Fii haina prietenului tău, nu scara”

,,Să nu îngadui cerșetoria mai ales când e vorba de preoți”

,,Nu ieși din viața pe o ușă tainică,,

,,Viaţa cumpătată, în slujba binelui şi a dreptăţii, trebuie să stea şi la baza alcătuirii politice a unui stat.‘‘

,,Să crezi doar pe jumătate pe cei ce vin să pârască fapte rele.”

,,Nu năzui la himera unei democraţii pure; egalitatea perfectă există numai la morţi.”

,,Legiuitorule!

Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile! ”

,,Legiuitorule!

Nu uni credinţa cu morala. Roadele acestei legături nepotrivite nu pot fi decât nişte monştri.”

,,Să nu ai alt Zeu în afară de propria conştiinţă.”

Cartea are ca și puncte forte filosifia politică, existentă de 2500 de ani, care încă este valabilă și în societatea actuală.Ca și puncte slabe are trasarea clara a granițelor în care femeia putea acționa și trai prin supunere, credință barbatului și copiilor.Cartea trasează foarte bine limitele femeii și barbatului în societate.

Personal nu sunt în acord cu toate sugestiile cărții, dar ceea ce mi-a placut la acesta este faptul că are puterea să deschidă minți, să dea naștere ideilor marețe și să îmblanzească sufletele și mintea.Aceasta carte trebuie asumata nu citita.

Originalitate în care este prezentată evidențiază unicitatea continutului operei și motivează alegerea titlului ,,Legile morale și politice,,.Ținând cont de ordinea cuvintelor, autorul pune în prin plan etica mai presus de toate.Acest fapt demonstrează că dintre toate virtuțiile omului, etica este aceea care l-a trecut de la ,,zoon,, la ,,zoon politikon,, așa cum îi numea Aristotel pe indivizi.

                În concluzie, a trai frumos este o arta, a muri frumos este un merit.

 

Andreea Gălățanu

Standard
Politics

Între elefant, urs și dragon Spre o nouă arhitectură globală Alexandru Cristian – Alexandru Belicciu

Alexandru Cristian a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București,și-a luat masteratul în Securitate si Apărare la Universitatea Națională de Apărare Carol I. A publicat volumul de poezii Versuri Ciobite la editura Semne-Artemis, o carte intitulată Politicile de Securitate si Apărare ale Chinei si Japoniei la începutul secolului XXI, apărută la editura Universității Naționale de Apărare Carol I, și este unul dintre coautorii  Enciclopediei Lumea 2013. Este autor al unor articole privind geopolitica, economia, securitatea națională, istoria românilor si istorie universală în diferite reviste si publicații.

Cartea Între elefant, urs și dragon Spre o nouă arhitectură globală numără 220 de pagini și este structurată pe cinci capitole. De asemenea, prefața este de Marius Ghilezan iar cuvântul-inainte de Eugen Ovidiu Chirovici.

În primul capitol se evidențiază statutul grupului BRICs si anume acela de organizație internațională neoficială sau un concern de state, spațiu de dezbatere, forum economic sau reuniune informală de state. Altfel spus, se poate naște o nouă platformă de guvernare globală, cu ajutorul acestui grup de state,în care democrația și alte valori precum promovarea drepturilor omului și respectarea acordurilor internaționale vor fi pilonii dezvoltării sociale. Interesul primordial al BRICs este dezvoltarea economică și creșterea status-ului la nivel internațional. Primul summit BRIC a avut loc pe 16 iunie 2009 , la Ekaterinburg în Rusia, al doilea summit a avut loc în aprilie 2010 Brazilia, unde China a propus invitarea Africii de Sud, al treilea summit a avut loc la Sanya în aprilie 2011, al patrulea summit la New Delhi, în martie 2012, iar ultimul summit în 2013, la Durban. BRICs nu dorește sa înlocuiască lumea occidentală, interesele și aspirațiile țărilor emergente fiind concretizate în voința comună de a reforma ordinea economică internațională.

În al doilea capitol este descrisă Africa de Sud ca stat emergent si membru BRICs si este dezvoltată ideea de trecere peste moștenirea istorică a Africii de Sud și posibilitatea de a deveni un model de succes. După terminarea apartheidului( în limba afrikaans înseamna separare și desemnează politica de separare a comnuitaților etnice sau rasiale diferite) Afrca de Sud a cunoscut o liberalizare a comerțului, o nouă poziție in scena internațională și o normalizare a raporturilor stat-om, statul devenind un aliat al omului și nu dușman. Din această cauză, evoluția economică a acestui stat este un paradox, deși țara s-a dezvoltat, rata șomajului a crescut. Astfel, putem trage concluzia că nu forța economică sau cea militară sunt factori de afirmare ca stat emergent, ci dorința de dezvoltare și de a reforma arhitectura financiară globală.

În al treilea capitol se trece in revistă istoria Braziliei, plecând de la începuturile colonizării în anul 1532 odată cu fondarea cetații Sao Vincente de Martim Afonso de Sousa, care a condus două căpitănii, cea din Sao Vincente si cea a Noii Lusitanii. De-a lungul secolului al XVI-lea, s-a format sistemul economic al sclavagismului, primii sclavi fiind indivizi ai triburilor băștinașe, iar dupa o serie de atacuri sângeroase comise împotriva colonizatorilor s-a început aducerea de captivi noi din coloniile africane ale Portugaliei. Istoria ne prezintă proclamarea independenței in noiembrie 1807 printr-o continuare a epocii imperiale, ca după sa apară printr-o lovitură de stat , Republica Statelor Unite ale Braziliei, prin Deodoro da Fonseca, primul președinte al Braziliei. Astăzi, conform constituției din 1988, Brazilia este o republică federativă prezidențială, forma sa de guvernământ fiind inspirată după modelul Statelor Unite ale Americii, insă sistemul juridic urmează tradiția romano-germanică a dreptului pozitiv. Brazilia este singurul stat din continentul sud-american care a participat la al doilea război mondial, trimițând o divizie in Italia si spijinindu-i pe Aliați cu avioane și nave. Țara are o serie de probleme greu de rezolvat, infrastructură săracă, criminalitate mare, regim de taxare excesivă, toți inhibatori ai creșterii economice a Braziliei dar s-a urmărit dialogul cu alte state care își doresc alt statut și astfel a luat naștere BRICs, organizație care are ca scop reformarea sistemului global actual, multipolaritatea și o lume mai echitabilă și justă.

Continuarea capitolului al treilea se face cu Rusia, a cărei istorie este brăzdată de evenimente cu întorsături ciudate, de la imperiul țarist, la imperiul roșu, de la mărire la decădere, pâna la prosperitate și sărăcie. Marile probleme actuale ale Rusiei sunt instituțiile slabe, manipularea politică, sistemul autoritar și dependența economică excesivă de energie. Părerea autorului este aceea că viitorul Rusiei poate fi căutat în cooperarea internațională și în schimbul de mărfuri cu celelalte state, de fapt într-o lume globalizată, dar și prin importul de tehnologie din Est și din Vest, singură fiind incapabilă de dezvoltare. Este greu de vorbit despre sistemul lui Putin, acesta fiind un subiect de controverse multă vreme, dar poate fi caracterizat ca un sistem autocrat cu accente naționaliste, dar deschis către piață și către emergența economică. In anul 2007 Rusia a avut câteva realizări cum ar fi restabilirea integrității teritoriale ruse, mărirea puterii statului în lupta împotriva corupției, instaurarea unui sistem pluripartit si refacerea potențialului forțelor armate. Politica rusă este dominată de personalitatea lui Vladimir Putin, puterea sa fiind atât de mare încât aproape nicio decizie importantă în interiorul sau în exteriorul țării nu se ia fără acordul său. Rusia are, în continuare, resurse politice, energetice și militare pentru a fi unul dintre cele mai puternice state de pe planetă.

Capitolul patru ne prezintă  India și China.India este pe cale să devină un semnificativ jucător internațional al secolului 21. Totuși, se poate spune că emergența sa, ca o putere majoră a Asiei s-ar putea să nu reziste numeroaselor și semnificativelor mișcări sociale care au zdruncinat acest stat o bună parte a secolului XX-lea și continuă să fie o mare îngrijorare. Interesele Europei în Asia s-au axat în mod deosebit doar către China. În plus, cu privire la Asia de Sud, Europa a avut o relație în aceiași termeni pe care a avut-o și cu Pakistan.Vizita președintelui Clinton în 2000 și ratele de creștere economică ale Indiei au schimbat relațiile cu SUA. Statele Unite ale Americii au recunoscut India ca o putere nucleară încă din 1998 și ca fiind un important jucător pe scena globala. Însa, pentru a cunoaște și ințelege în esență atât politica externă cât și cea de securitate a Indiei este esențial să vizualizăm schimbarea economică a Indiei de la una protecționistă la una care este deschisa pieței mondiale. Succesivele guverne ale Indiei au pus un acccent tocmai din acestă cauză pe o politica externă care să-i permita să aibă un rol important în Asia și în întreaga lume. Acest mod de abordare a politicii externe a dus la controverse interne, în special cu privire la Acordul Nuclear Indo-American din 2005.În efortul său de a deveni o putere importantă în Asia și în lume, relațiile Indiei către SUA, China, Japonia,Asia de Vest-în special Iran-, și Orientul Mijlociu au un rol important. Adițional, are loc o creștere a relațiilor cu Australia, Africa și America Latină. Problema Indiei o reprezintă statele vecine, în special relația cu Pakistan care înca reprezintă un fel de călcâiul lui Ahile în drumul spre creștere al Indiei. Problemele interne ale Indiei, în special cele din regiunile Jammu și Kashmir, insurgenții Maoisti puternicile mișcari naționaliste nu mai pot fi nici ele ignorate. O altă îngrijoare o reprezintă și creșterea rețelelor teroriste islamice și a mișcării de dreapta Hindu. În concluzie putem spune că există o creștere a înclinațiilor naționaliste ca forme de exprimare în randul elitei politice din India bazându-se pe creșterea economică, statutul “legitimat” de putere nucleară, dar și de puterea sa militară.

China este o ţară multimaţională .Guvernul chinez promovează o politică naţională de egalitate, unitate şi solidaritate, respectă drepturile minorităţilor naţionale la libertate religioasă, precum şi obiceiurile şi datinile lor. Autonomia regiunilor naţionale este un important principiu politic al Chinei. Prin acest sistem se înţelege că, sub conducerea guvernului central, în regiunile unde locuiesc minorităţi naţionale se aplică autonomia regională şi se creează autorităţile de conducere . Regiunile autonome aplică, conform realităţii locale. Legile şi măsurile politice elaborate de guvernul central. Există  un mare număr de cadre naţionale de la diferite nivele, personalul tehnic de diferite specialităţi şi muncitori calificaţi. Sub conducerea P.C.Chinez , populaţia din regiunile autonome se angajează alături de poporul întregii ţări în opera de modernizare socialistă, de accelerare a dezvoltării economice şi culturale în regiunile autonome naţionale şi în edificarea regiunilor autonome prospere. Pe baza experienţei acumulate în câţiva zeci de ani,  Partidul Comunist Chinez a elaborat o serie de politici fundamentale şi a formulat mai multe puncte de vedere privind problemele naţionale. Acestea sunt următoarele: Naşterea, dezvoltarea şi pierderea naţionalităţii constituie un proces istoric de lungă durată şi problemele naţionale sunt multe pe termen lung; Etapa socialistă este perioada de înflorire şi prosperitate pentru toate naţionalităţile. Elementele comune ale diferitelor naţionalităţi sporesc necontenit, însă există şi mullte particularităţi. Problema naţională face parte din problematica socială şi poate fi rezolvată o dată cu soluţionarea treptată a problemele societăţii noastre; Diferitele naţionalităţi indiferent că au populaţie mare sau mică,  istorie mai îndelungată sau nu şi grad de  dezvoltare ridicat sau scăzut au adus contribuţii la dezvoltarea civilizaţiei patriei şi trebuie să fie tratate în mod echitabil. Trebuie să se întărească unitatea dintre diferite naţionalităţi şi se promoveze reunificarea ţării; Dezvoltarea energică a economiei este un obiectiv fundamental al societăţii socialiste şi al diferitelor naţionalităţii. Acestea trebuie să se ajute reciproc în eforturile comune pentru progres şi prosperitate comună; Autonomia regiunitor naţionale reprezintă o contribuţie importantă adusă de P.C.Chinez teoriei marxiste despre naţionalitate şi este un sistem de bază pentru rezolvarea problemelor naţionale din China; Formarea unui contingent de cadre naţionale atât calificate cât şi oneste este o cheie pentru rezolvarea problemelor naţionale; În unele localităţi problemele naţionale sunt îmbinate adesea cu cele religioase. La rezolvarea problemelor naţionale trebuie să se aplice corect şi multilateral politica religioasă a statului nostru. Guvernul chinez acordă o mare atenţie respectării credinţei religioase a minorităţilor naţionale, protejării patrimoniului cultural al acestora.Guvernul central a alocat un important fond pentru repararea şi întreţinerea templelor şi instalaţiilor religioase cu importante valori istorice şi culturale.

 

 

În concluzie sunt de părere că o astfel de instituție va permite țărilor din blocul emergent să aplice politici independente în același mod ca și Banca Mondiala și FMI, organizații vechi de aproape 70 de ani care au servit interesele țărilor occidentale. Dacă țările  BRICS continua să se dezvolte în același ritm în următorii 5-10 ani, vor avea capacitatea de a-și finanța banca la același nivel ca și instituțiile occidentale, care in prezent trebuie să susțină datorii guvernamentale supradimensionate. Astfel, în timp coaliția țărilor emergente a acumulat rezerve de 4.000 de miliarde de dolari față de Trezoreria Statelor Unite ce are datorii de 15.400 de miliarde dolari . Conduse de China, statele BRICS caută în prezent o alternativă la dolarul american, deoarece nu mai doresc să folosească un sistem monetar cu baze economice instabile. Alt scop al coaliției este de a atrage fondurile internaționale, care vor putea fi utilizate și de alte țări mai mici, ce vor accesa facil finanțările. Ulterior reorientarea banilor va atrage și tari cu resurse precum Chile și Indonezia. Iar în timp ce Statele Unite va rămâne legată de tiparnița de bani, unele țări occidentale ca Germania, Norvegia și Elvetia vor fi tentate să intre in alianța cu statele din pietele emergente în incercarea lor de a se afilia la o nouă ordine mondială bazată pe o monedă mai solidă.

 

Alexandru Belicciu

Standard